Ce emotii sunt in spatele comportamentului copilului? Uneori, desi incercam sa ne educam in cel mai adecvat mod copiii, acestia au comportamente deviante, distructive. Ceea ce este in completa discordanta cu valorile pe care incercam sa le insuflam. Exista 4 scopuri pe care cei mici le urmaresc si care ii determina spre un astfel de comportament de neacceptat.
Comportamentul copilului cand vrea sa atraga atentia
Atunci cand copilul se simte ignorat de catre adult recurge la orice comportament pentru a obtine atentie din partea acestuia. Vi s-a intamplat vreodata ca cel mic sa sparga vaza preferata exact cand aveti musafiri? Sau sa inceapa sa isi loveasca fratele nejustificat dupa ce l-ati felicitat pe acesta? Sau sa tipe fara motiv atunci cand incercati sa va bucurati de un film sau un meci de fotbal?
De cele mai multe ori, copiii recurg la mijloace „neortodoxe” pentru a obtine atentia si interesul parintilor. In astfel de momente, nici nu conteaza daca atentia obtinuta este una negativa. El si-a atins oricum scopul, iar ochii va sunt puternic atintiti spre el.
Lupta de putere in comportamentul copilului
Copiilor nu le place faptul ca, in relatia lor cu parintele, adultul este cel care detine autoritate, cel care le poate dicta ce sa faca sau ce sa nu faca. Astfel, inconstient, incepe sa se desfasoare o lupta pentru putere si pentru cine sa detina autoritatea sau sa ia decizii. Asul din maneca celui mic va fi comportamentul opus fata de cel cerut.
De cele mai multe ori, acest scop inadecvat al copilului e evident prin replica „nu imi poti spune ce sa fac!”. In astfel de situatii, cel mai potrivit este sa nu intretinem lupta de putere prin replici de genul „eu sunt parintele, eu decid”. Ci este mai eficient daca lasam garda jos spunand „ai dreptate, nu te pot obliga, dar mi-ar fi de mare ajutor daca ai vrea sa faci asta”.
De ce copilul se crede incapabil
Uneori, radacina comportamentului inadecvat se afla in sentimentul copilului ca nu este capabil de lucruri mai bune de atat. Astfel, el recurge la obiceiuri distructive pentru a-si descarca furia si pentru a arata celorlalti exact ceea ce crede despre sine: „nu sunt destul de bun”, „nu pot mai bine”, „sa nu aveti asteptari de la mine”.
Aceste comportamente vin dintr-o stima scazuta a copilului care trebuie conturata de catre parinte prin incurajari, responsabilitati pe care le poate indeplini si felicitari constante la adresa comportamentului dorit.
Comportamentul razbunator al copilului
Ultimul scop al copilului este razbunarea, care merge mana in mana cu lupta de putere. In cazul in care lupta de putere este intretinuta de catre adult, iar parintele castiga acest razboi, copilul apeleaza la razbunare, facand lucrurile „interzise” de parinte si incalcand limitele impuse. Acesta este modul lui de a spune „poate ca ai castigat de data asta, dar eu pot mai mult!”.
Odata ce ne dam seama care este scopul principal al comportamentului nedorit, ne dam seama si cum este cel mai adecvat sa actionam pentru reducerea acestuia, creand treptat o relatie stabila, armonioasa si sanatoasa cu cel mic.